Treceți la conținutul principal

TOVARASUL

Dupa o lunga pauza de scris, revin in forta pe acordurile muzicii spaniole.

Bun regasit tuturor!

Cand am ceva de spus, e musai sa o spun! Fara ocolisuri si teama..
Zilele trecute am participat cu 5 copii la o selectie pe unitate (gradinita) pentru un concurs comunist si ciudat. Mi am promis ca nu voi mai participa niciodata la un asemenea circ gratuit!
Insa, cand am o idee buna si inovativa trebuie sa o arat si celorlalti.
Asa am ajuns sa particip, sa cred foarte mult in coregrafie, in copii si in mine, de ce nu:)))
Am pregatit o frumoasa coregrafie pe trambuline, un dans combinat cu exercitii fizice. Copiii erau imbracati in costume populare. Era un dans al CALUSARILOR.
Eu am fost multumit. Gradul de dificultate a fost destul de ridicat. Adica nu am dansat si ne am invartit fara rost cum fac ceilalti participanti.
Am venit cu ceva nou, ceva altfel care merita sa mearga mai departe.
Recunosc ca nu a fost un numar perfect, nu a fost o sincronizare perfecta. Vorbim de copii de 5 ani si ceva. Problema a fost ca aceasta coregrafie popularo-sportiva a fost pe trambuline. De multe ori e complicat sa  sari pe ea, dar sa si te coordonezi, sa tii in mana un baston si sa faci ceva dans.
Insa specialistii au ales altceva!
Asta ma dezgusta. Ca nu avem specialisti pentru asa ceva. Noi ca romani stim sa zugravim, sa punem parchet, sa dansam, sa cantam, sa comentam meciurile de fotbal, sa fim medici, profesori. Noi le stim pe toate. Suntem moderni. Nu?
Daca era un tablou cu tovarasul Ceausescu in respectiva sala era perfect! Doar tabloul lipsea si peisajul era finalizat.
Este pacat, mare pacat pentru ca nu stim sa apreciem si alte chestii. Adica ramanem clasici si atat!

Asa ca multumesc tovarasului...si atat!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

T R E I

Din moment ce nu este miezul noptii nu am absolut deloc inspiratie de mare gazetar. Ascult Colinde Bizantine, ca doar suntem in prag de Ajun.
Vin acasa intr o seara in aceasta saptamana de la sala, obosit, cu sutele de copii si exercitii si jocuri in cap. Intru in casa. Copiii danseaza, sar, fericire mare, mare..si tineau ceva la spate. Intr un final imi arata niste BOTOSEI:)))
Punem punct rubricii noastre. Revenim dupa publicitate!
Emotii si bucurii am simtit inainte de Nasterea Lui Iisus..am primit un cadou tare fain si de suflet!
Exact ca in titlul acestui text:))) TREI
Oare ce sa fie?
Sa rezolvam impreuna problema de matematica. Daca avem 2 si acum mai vine unul? Inseamna ca vor fi 3, nu? Exact!!!
Sa fim fericiti cu totii si sanatosi.
Va doresc sa fiti buni, sanatosi, fericiti si va multumesc pentru acest sezon tare bun..
Sa ne revedem cu bine si cu bune!

P.S.: STEAUA noastra a aparut :)



Inapoi la RADIO

Am auzit ca vorbesc mult!
 Vorbesc si voi vorbi de fiecare data cand am ceva de spus. Asa sa stiti!Sa se tina bine astia deranjati de vorbele mele :) Ma intorc la prima pasiune..in curand! Asta inseamna ca voi vorbi si mai mult, nu?
Radio ul pentru mine este o emotie frumoasa si utila.
In urma cu 20 si ceva de ani vorbeam la antena unui mic radio. Dadeam mai incet muzica de pe caseta cu Ace of Base cumparata de la magazinul Central din Cluj-Napoca..Vaaai ce vorbeam!!!
Apoi cand a aparut teletextul la Tv citeam toate stirile cu voce tare..Voiam neaparat sa ajung la Radio. Munceam zi de zi. Munceam sa am dictie buna, sa am curaj sa vorbesc..Munceam si gata! A meritat:) Visul meu din copilarie s a indeplinit pana la urma.
Intr o zi de iarna in 2004, cand buna mea colega si prietena Dona Catalina (Camelia N.) m a invitat cu ea prin oras sa luam pulsul oamenilor in weekend. Era o emisiune faina la CD RADIO:) Apoi am auzit ca se cauta om pe sport la o emisiune cu studenti si despre studenti…

de 35 de ani...

Din nou tarziu in noapte..Din nou muzica buna. Ce muzica? Una tare faina, anii 80 :))) La ora asta nu merge altceva!
De data asta nu cotropesc pe nimeni precum a facut-o Sultanul Mahomed prin 1453 invadand Constantinopolul. 
2 fotografii, 2 domni. Un tata si un fiu. 2 Adrieni, acelasi sange..    Au trecut deja 35 de ani de cand nu mai este.  Defapt in 21 Aprilie s a intamplat intamplarea.
   Chestia ciudata este ca in fiecare an eu adun anii, ii simt, trece vremea. El ramane la fel! 
Deci in concluzie eu sunt mai in varsta decat propriul tata.
   Hai ca ne vedem mai incolo! Mult mai incolo..
Adrian Muntean (1983)

                                                               Adrian Muntean Jr. (2018)