TOVARASUL

Dupa o lunga pauza de scris, revin in forta pe acordurile muzicii spaniole.

Bun regasit tuturor!

Cand am ceva de spus, e musai sa o spun! Fara ocolisuri si teama..
Zilele trecute am participat cu 5 copii la o selectie pe unitate (gradinita) pentru un concurs comunist si ciudat. Mi am promis ca nu voi mai participa niciodata la un asemenea circ gratuit!
Insa, cand am o idee buna si inovativa trebuie sa o arat si celorlalti.
Asa am ajuns sa particip, sa cred foarte mult in coregrafie, in copii si in mine, de ce nu:)))
Am pregatit o frumoasa coregrafie pe trambuline, un dans combinat cu exercitii fizice. Copiii erau imbracati in costume populare. Era un dans al CALUSARILOR.

Eu am fost multumit. Gradul de dificultate a fost destul de ridicat. Adica nu am dansat si ne am invartit fara rost cum fac ceilalti participanti.
Am venit cu ceva nou, ceva altfel care merita sa mearga mai departe.
Recunosc ca nu a fost un numar perfect, nu a fost o sincronizare perfecta. Vorbim de copii de 5 ani si ceva. Problema a fost ca aceasta coregrafie popularo-sportiva a fost pe trambuline. De multe ori e complicat sa  sari pe ea, dar sa si te coordonezi, sa tii in mana un baston si sa faci ceva dans.
Insa specialistii au ales altceva!
Asta ma dezgusta. Ca nu avem specialisti pentru asa ceva. Noi ca romani stim sa zugravim, sa punem parchet, sa dansam, sa cantam, sa comentam meciurile de fotbal, sa fim medici, profesori. Noi le stim pe toate. Suntem moderni. Nu?
Daca era un tablou cu tovarasul Ceausescu in respectiva sala era perfect! Doar tabloul lipsea si peisajul era finalizat.
Este pacat, mare pacat pentru ca nu stim sa apreciem si alte chestii. Adica ramanem clasici si atat!

Asa ca multumesc tovarasului...si atat!