Vor urma cateva episoade special realizate pentru parinti. Ca sa nu luati tot ce nu trebuie de pe facebook.
Noi am stat de vorba cu un specialist. Este vorba despre Edith Munteanu, psiholog.
Am aflat multe lucruri benefice si le vom imparti in cateva episoade.
Episodul 1:
Adrian Muntean: Din punct de vedere psihologic, care este varsta potrivita pentru intrarea unui copil in sala de sport (activitati sportive)?
Edith Munteanu: Copiii ar putea sa fie partasi la o activitate sportiva, sau sa se afilieze unui club sportiv, cand si parintii isi doresc lucrul acesta si copiii simt nevoia sa faca sport. Este foarte important ca in fazele incipiente ale achizitionarii acelor deprinderi motorii fine sau mai grosiere ale sportului respectiv, parintii sa serveasca un rol de model pentru copiii lor. Este esential in ceea ce priveste perceptia copilului in achizitionarea acelui sport. Daca copilul il va percepe pe parinte ca fiind acolo si sustinandu-l, lucrul acesta ar putea sa motiveze resursele personale pe care copilul le are pentru a face fata acelei activitati sportive. Nu este o varsta stabilita. Difera de la copil la copil.
Adrian Muntean: Parintii trebuie sa-si faca griji, ca cei mici nu fac sport? Trebuie sa ne punem intrabarea: Copilul meu are 3 ani, sau 4 si e musai sa-l ducem la un sport? Daca el nu vrea? sau nu e pregatit? Ce este de facut?
Edith Munteanu: Responsabilitatea cea mai importanta a parintelui in ceea ce priveste aceasta alegere sportiva sau alegere a intereselor potrivite pentru copil rezida in capacitatea parintelui de a observa domeniul inspre care inclina copilul. Daca il vede pe copil ca este mai inclinat catre o latura sportiva atunci poate sa examineze care ar putea sa fie acele avantaje personale care l-ar ajuta pe copil sa inceapa un anumit sport specific. De exemplu: mai degraba fotbal si nu baschet, sau mai degraba baschet si nu arte martiale.
Din nou, copiii nu ar trebui fortati de catre parinti sa faca un anumit sport pentru ca fortandu-i constant exista cel putin 2 dezavantaje care ar putea sa apara:
1- Relatia pe care ne-o formam cu copilul va avea de suferit din cauza presiunii parintelui pusa pe copil, aceea de a realiza un anumit sport specific.
2- Copilul va percepe aceasta presiune din partea parintelui ca o pedeapsa si nu ca o activitate placuta, ca o recompensa intrinseca pentru el. Si atunci ajungem din nou la intrebarea: Care este obiectivul pe care parintele il are cu copilul respectiv? Este un interes personal al parintelui ca copilul sa performeze intr-un anumit domeniu specificat si ales de catre parinte sau este alegerea copilului de a performa sustinut fiind de catre parinti intr-un domeniu pe care el il alege.
Daca te intereseaza si alte subiecte, te rog sa ne scrii pe adresa: contact@minutedemiscare.ro
Nu uitati, faceti cat mai multa MISCARE!
Noi am stat de vorba cu un specialist. Este vorba despre Edith Munteanu, psiholog.
Am aflat multe lucruri benefice si le vom imparti in cateva episoade.
Episodul 1:
Adrian Muntean: Din punct de vedere psihologic, care este varsta potrivita pentru intrarea unui copil in sala de sport (activitati sportive)?
Edith Munteanu: Copiii ar putea sa fie partasi la o activitate sportiva, sau sa se afilieze unui club sportiv, cand si parintii isi doresc lucrul acesta si copiii simt nevoia sa faca sport. Este foarte important ca in fazele incipiente ale achizitionarii acelor deprinderi motorii fine sau mai grosiere ale sportului respectiv, parintii sa serveasca un rol de model pentru copiii lor. Este esential in ceea ce priveste perceptia copilului in achizitionarea acelui sport. Daca copilul il va percepe pe parinte ca fiind acolo si sustinandu-l, lucrul acesta ar putea sa motiveze resursele personale pe care copilul le are pentru a face fata acelei activitati sportive. Nu este o varsta stabilita. Difera de la copil la copil.
Adrian Muntean: Parintii trebuie sa-si faca griji, ca cei mici nu fac sport? Trebuie sa ne punem intrabarea: Copilul meu are 3 ani, sau 4 si e musai sa-l ducem la un sport? Daca el nu vrea? sau nu e pregatit? Ce este de facut?
Edith Munteanu: Responsabilitatea cea mai importanta a parintelui in ceea ce priveste aceasta alegere sportiva sau alegere a intereselor potrivite pentru copil rezida in capacitatea parintelui de a observa domeniul inspre care inclina copilul. Daca il vede pe copil ca este mai inclinat catre o latura sportiva atunci poate sa examineze care ar putea sa fie acele avantaje personale care l-ar ajuta pe copil sa inceapa un anumit sport specific. De exemplu: mai degraba fotbal si nu baschet, sau mai degraba baschet si nu arte martiale.
Din nou, copiii nu ar trebui fortati de catre parinti sa faca un anumit sport pentru ca fortandu-i constant exista cel putin 2 dezavantaje care ar putea sa apara:
1- Relatia pe care ne-o formam cu copilul va avea de suferit din cauza presiunii parintelui pusa pe copil, aceea de a realiza un anumit sport specific.
2- Copilul va percepe aceasta presiune din partea parintelui ca o pedeapsa si nu ca o activitate placuta, ca o recompensa intrinseca pentru el. Si atunci ajungem din nou la intrebarea: Care este obiectivul pe care parintele il are cu copilul respectiv? Este un interes personal al parintelui ca copilul sa performeze intr-un anumit domeniu specificat si ales de catre parinte sau este alegerea copilului de a performa sustinut fiind de catre parinti intr-un domeniu pe care el il alege.
Daca te intereseaza si alte subiecte, te rog sa ne scrii pe adresa: contact@minutedemiscare.ro
Nu uitati, faceti cat mai multa MISCARE!
Comentarii
Trimiteți un comentariu